Pentru Monica Lovinescu, era clar încă din ianuarie 1990 că Revoluția română fusese o „iluzie lirică”. Întoarcerea în țară este însă plină de emoție, fiind primită de români cu vie recunoștință. Bucureștiul, oraș „din lumea a patra”, cum i se pare, lipsit de prezența mamei, îi permite totuși o formă de regăsire.