Monica Lovinescu a avut o copilărie și o adolescență fericită în București, capitala unei țări unificate de curând și aflate în plin proces de modernizare economică, socială și culturală. Însă deteriorarea climatului politic și moartea tatălui ei în 1943 au împins-o în afara „Raiului copilăriei”, după cum îl numea ea însăși, și a adolescenței visătoare.